Poate
părea surprinzător, dar creierul nostru nu este şi nu va fi niciodată complet...nici
măcar la bătrăneţe, el modificăndu-se permanent, în funcţie de activitatea pe
care o întreprindem.
Acesta este motivul pentru care avem libertatea de a-i
oferi cât mai multe provocări, atât de dragi lui.
De
fiecare dată când ne gândim la ceva nou, învăţăm sau exersăm, creierul se
modifică şi formează noi conexiuni nervoase.
Un
exemplu îl reprezintă creierul muzicienilor şi în special al pianiştilor.
Aparent, creierul acestora este asemănător cu al non-muzicienilor. Dar în
interior totul este reconstruit: în zona în care este percepută muzica,
muzicianul dispune de mai multe celule activate şi programate decât în cazul altor
oameni.
Astfel,
pianiştii îşi dezvoltă atenţia şi îşi antrenează auzul, capacitatea de
percepţie a tonurilor, a timbrului sunetelor şi a melodiilor. De asemenea, ei
stăpânesc o coordonare perfectă între citirea notelor, ascultarea lor şi
mişcarea degetelor, astfel încât pot interpreta, fără greşeală, chiar şi cele
mai dificile partituri.
Succesul unui creier sănătos şi performant se bazează şi pe
comunicarea eficientă dintre neuroni
Limbajul
comunicării între aceştia este de natură chimică, întrebările şi răspunsurile
constănd în transmiterea de molecule. De aceea este necesar să asigurăm creierului, prin alimentaţie, toţi nutrienţii
de care are nevoie.
Celulele
creierului comunică permanent între ele, noaptea fiind o activitate cerebrală
foarte intensă în care apar vise, se înmagazinează gânduri şi sentimente. Acesta este motivul pentru care se recomandă un somn odihnitor.
Important este numărul neuronilor, dar mai ales numărul conexiunilor
dintre aceştia
Există
convingerea, conform căreia senectutea este asociată inevitabil cu senilitatea
şi scăderea performanţelor intelectuale.
Din
fericire, s-a constat că lipsa memoriei, scăderea concentrării şi a capacităţii
de învăţare nu sunt consecinţe ale procesului de îmbătrânire, ci mai degrabă a
unor stări patologice sau a unei slabe irigări cerebrale.
Chiar
dacă numărul neuronilor scade cu trecerea anilor scade, această pierdere poate
fi compensată prin noi conexiuni între celulele rămase. Dovadă sunt unii
vârstici peste 70 ani, care nu şi-au pierdut memoria, judecata şi care par a
sfida natura.
În schimb, cu cât am produs, în anii tinereţii, mai multe conexiuni între
neuroni şi cu cât sunt mai dese reţelele de comunicare, cu
atât este mai mare şansa creierului de a funcţiona mai bine la
bătrâneţe.
Cei
mai mari duşmani ai creierului sunt:
1.
Irigarea insuficientă
Presupune lipsa de oxigen şi de substanţe nutritive, ceea ce scade performanţa
celulelor cerebrale. Este şi motivul pentru care este de dorit combaterea
timpurie a aterosclerozei.
2.
Dezechilibrul glandei tiroide
O
hipofuncţie a acestei glande afectează în mod nefericit gândirea şi performanţa
cerebrală.
3.
Depresia (nu starea melancolică sau de tristeţe trecătoare)
Această afecţiune
semnalează un deficit al neurotransmiţătorilor de tip serotonină, ce alterează
dispoziţia celor afectaţi.
4.
Leziunile craniene
Pot
duce la o îmbătrânire prematură a creierului, datorită inactivării zonelor
afectate.
6.
Somniferele
Pe termen lung, excesul
de somnifere are un impact negativ asupra creierului, motiv
pentru care se administrează cu prudenţă.
7.
Alcoolul
Orice
beţie are drept consecinţă şi moartea unor neuroni, puţin observată în cazul
consumului ocazional, dar atât de evidentă în cazul consumatorilor cronici de alcool.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu