Ea este cea care dirijează prelucrarea şi stocarea grăsimilor şi are, astfel, influenţă asupra variaţiei noastre de greutate.
Concentraţia insulinei este importantă atât pentru diabetici, cât şi pentru oamenii sănătoşi, deoarece cu ajutorul ei fiecare celulă este alimentată cu substanţe nutritive.
Majoritatea celulelor, dar în
special celulele muşchilor, ficatului şi ale ţesutului adipos deţin pe membrana
lor celulară receptori de insulină.
În clipa în care insulina se cuplează cu aceşti
receptori are loc declanşarea unui întreg lanţ de semnale. Nucleul celulei
formează transportorul, care aduce în interior, printr-o deschidere din
membrana acesteia, glucoza, aminoacizi şi acizi graşi. Prin ardere acestea sunt
transformate în energie sau elemente de construcţie.
După ce au preluat suficiente substanţe nutritive, celulele se închid şi receptorii de insulină se retrag de pe pereţii lor.
Celula se protejează împotriva unei hiperglicemii atunci când, prin asimilarea peste măsură a alimentelor, creşte nivelul zahărului în sânge. Celula devine astfel rezistentă la insulină.
Rămâne, totuşi, un surplus de
substanţe nutritive în sânge, care poate persista timp de mai multe ore. La acest
surplus, organismul reacţionează prin ridicarea nivelului de insulina pentru a
împinge cu putere substanţele nutritive în celulele corpului care, între timp,
s-au închis.
Pentru a reuşi, pancreasul
dublează, triplează sau chiar cvadruplează secreţia de insulină. Astfel, corpul
reuşeşte să preseze în celule o mică parte din substanţele nutritive, dar un
mare rest din acestea va fi eliminat de insulină în ţesutul adipos.
În cazul unui exces alimentar,
insulina, nu numai că deschide uşa către ţesutul adipos pentru a depune acolo
substanţele nutritive suplimentare din sânge, ci şi închide ieşirile timp de câteva ore, blocând acolo grăsimile introduse. În cazul în care mâncăm înainte
de expirarea acestei perioade, are loc prelungirea perioadei de blocaj a
celulelor adipoase cu încă câteva ore.
Totodată, acizii graşi liberi saturaţi, din grăsimile animale, vor depune strat adipos şi pe interiorul receptorilor de insulina, pe deschiderea de transport pentru glucoză, ceea ce îngreuneaza foarte mult metabolismul zahărului.
Dacă unei alimentaţii dezechilibrate i se alătură şi lipsa de mişcare, efectul probabil este acela de supraponderabilitate, ce poate favoriza apariţia obezităţii, diabetului, tensiunii arteriale mărite, dereglării metabolismului grăsimilor, gutei, precum şi a atacului cerebral, infarctului cardiac, aterosclerozei.
Există totuşi hormoni care
deschid uşile celulelor adipoase şi pot lucra împotriva insulinei:
hormonii de mişcare (adrenalina şi noradrenalina), precum şi hormonul de creştere,
activ în timpul nopţii.
De aceea, pentru toţi cei care doresc să slăbească sau să-şi menţină greutatea, există patru mari recomandări:
- alcătuirea unor meniuri care să declanşeze o reacţie mai slabă a insulinei (ex: dieta disociată);
- renunţarea la gustările intermediare şi la băuturile bogate în carbohidraţi;
- antrenarea hormonilor de mişcare, pentru a deschide celulele adipoase;
- stimularea şi sprijinirea hormonului de creştere printr-un somn odihnitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu