Află care este cea mai accesibilă metodă antistres

Activitatea zilnică şi starea noastră emoţională influenţează, în mod marcant, procesul respiraţiei şi invers. 
Cu alte cuvinte, respiraţia se adaptează nevoilor organismului, fiind un mecanism care se reglează, automat, la nivel cerebral.

Astfel, vom observa că respiraţia unei persoane sedentare nu este aceeaşi cu a unei persoane active, nici respiraţia unei persoane stresate nu se compară  cu cea a unei persoane relaxate.

Problema se pune în felul următor: cine beneficiază de oxigenare optimă? Sedentarul sau Activul? Stresatul sau Relaxatul?

Din păcate, pentru mulţi Sedentari şi/sau Stresaţi, s-a constatat că beneficiarii sunt Activii şi Relaxaţii. 

Natura nu ne-a "programat" să fim nici sedentari, nici stresaţi cronic. Un om care desfăşoară o activitate sedentară întrebuinţează doar a 10-a parte a capacităţii sale pulmonare, în comparaţie cu o activitate sportivă care antrenează de  20 de ori mai mult aer.

Respiraţia amplă controlează stresul

În ceea ce priveşte starea emoţională, s-a observat cum o respiraţie corectă contribuie la modificarea stărilor de anxietate, stres, prin relaxare musculară  şi oxigenare adecvată. 

Din acest motiv, majoritatea psihoterapeuţilor ne încurajează, în primul rând, să redescoperim plăcerea de a respira. 
De asemenea, se consideră că exerciţiile  ce implică reţinerea respiraţiei ar contribui la dezvoltarea voinţei. 

Şi nu numai...

Pe lângă confortul psihic, respiraţia activează circulaţia periferică şi previne acumularea gazelor la nivel intestinal. 
De asemenea, mişcările diafragmei vor realiza un masaj complet al organelor interne, asigurând buna lor desfăşurare.

 
Exerciţiu de respiraţie completă

Respiraţia completă cuprinde 3 tipuri de respiraţie: abdominală, toracică şi  superioară.

Respiraţia abdominală destinde inima, reduce tensiunea arterială, stimulează digestia, reglează activitatea intestinelor.

Respiraţia toracică înlătură presiunea din regiunea inimii, împrospătează circulaţia sanguină spre ficat, vezica biliară, splină şi rinichi.

Respiraţia superioară stimulează circulaţia în ganglionii limfatici hilari şi aeriseşte complet regiunea superioară a plămânilor.

Execuţie:

După o expiraţie profundă se inspiră încet pe nas. Se dilată, pe rând, abdomenul, cavitatea toracică însoţită de ridicarea omoplaţilor. 
Se reţine respiraţia 1-2 sec., după care se expiră pe nas prin retragerea abdomenului, micşorarea cutiei toracice şi în final coborârea umerilor. 

O altă metodă de reglare a respiraţiei este practicarea regulată a unei activităţi fizice/sport

Datorită mediului în care se desfăşoară, înotul este considerat cel mai bun mijloc de reglare a respiraţiei, fiind un exerciţiu natural, care ne obligă să respirăm profund şi într-un anumit ritm.