Metode pentru a face faţă, cu brio, stresului

Deşi pare greu de crezut, stresul deţine partea sa pozitivă, pentru care omenirea ar trebui să-i fie adânc recunoscătoare!

Din cele mai vechi timpuri, reacţia numită astăzi stres completează formula miraculoasă a supravieţuirii !

Nici o fiinţă nu ar fi rezistat în lupta pentru existenţa, dacă natura nu ar fi înzestrat-o cu mecanisme prompte de reacţie, atât de necesare în situaţii limită.

În faţa unui pericol, real sau imaginar, manifestăm, în mod natural, o reacţie de “furie-luptă” sau “frică-fugă”, reacţie însoţită de producerea sporită a hormonilor de stres (adrenalina şi cortizol).

Pe moment, aceştia intensifică respiraţia şi transpiraţia, cresc pulsul şi tensiunea arterială, încordează musculatura, înteţesc simţurile şi concentrarea, mobilizând întreg organismul spre acţiune.

După trecerea pericolului, ne relaxam şi organismul îşi recapătă echilibrul.

Astfel se manifestă o reacţie acută de stres, complet inofensivă pentru omul sănătos. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cel suferind, pentru care un “puseu” de stres poate accentua o afecţiune existentă.

Cel care nu ne lasă, zilnic, să trăim este stresul persistent, cronic

În locul unei trăiri scurte şi intense, ne confruntăm cu o stare prelungită de stres, în care cel afectat trăieşte la limita suportabilitătii, într-o stare de insatisfacţie permanentă. Nivelurile de adrenalină şi de cortizol nu ajung la cotele stresului acut, dar sunt la fel de nocive, menţinând un dezechilibru hormonal ce creşte riscul afecţiunilor asociate hiperglicemiei, hipertensiunii arteriale şi oboselei accentuate.

În timp, se poate ajunge la epuizarea glandelor suprarenale. În acest stadiu glandele nu mai funcţionează la adevarata lor capacitate, persoanele afectate fiind nevoite să apeleze frecvent la cafea, cola, red bull şi alte stimulente pentru a se trezi şi pentru a se menţine active în timpul zilei.

Cele mai evidente simptome ale stresului sunt cele fizice

Pe lângă simptomele fizice care includ : scrâşnitul din dinţi, rosul unghiilor, senzaţie de oboseală, durere de cap, tulburare digestivă, stresul mai presupune :

Simptome în sfera emoţională (mai dificil de recunoscut) : stare generală de nemulţumire, uşoară depresie, tendinţa de a fi depăşit de situaţii, agitaţie, nervozitate, anxietate, impulsul de a abandona totul.

Simptome comportamentale: apariţia unor ticuri nervoase, dereglări ale poftei de mâncare, tendinţa refugiului în medicamente, tutun, alcool, droguri, tulburări ale somnului, neglijarea responsabilitaţilor zilnice.

Simptome în sfera mentală: scăderea capacităţii de concentrare, tulburări ale memoriei de scurtă şi lungă durată, gândire pesimistă şi negativistă, diminuarea creativităţii şi a imaginaţiei, scăderea IQ-ului.

I se poate întâmpla oricui, dar nu toată lumea reacţioneaza la fel

Stresul se poate manifesta în egală măsură femeilor şi bărbaţilor, bogaţilor şi săracilor, extrovertiţilor şi introvertiţilor. De asemenea şi persoanelor care nu-şi pierduseră niciodată controlul, fiind consideraţi imuni la stres sau celor care nu-şi exteriorizează, de obicei, sentimentele şi care ajung într-o zi să explodeze precum o oală sub presiune.  

Zilnic observăm cum o situaţie poate fi extrem de stresantă pentru unii, în timp ce pentru alţii ea poate fi doar ocazie de autodepăşire, sursă de energie şi acţiune.

De asemenea, există cazuri, rare, de persoane pentru care această senzaţie e atât de plăcută încât caută să ducă o viaţa plină de adrenalină, prin alegerea unei meserii cu un grad ridicat de stres (ex: paraşutist).

Studii au arătat că există o strânsă legătură între gradul de nevrozitate al unei persoane şi vulnerabilitatea la stres. De asemenea, aprecierile individului, care se referă atât la evaluarea situaţiei externe, cât şi evaluarea internă a propriei posibilităţi de a face faţă cu succes, sunt extrem de importante.

De exemplu, optimiştii pot aprecia evenimentele în aşa fel încât să descopere o parte bună în aproape toate situaţiile, fiind apăraţi, astfel, de stres, în vreme de pesimistii ar putea considera stresante şi evenimente minore.

Persoanele cele mai stresate sunt cele care percep că nu au nici un control asupra propriei vieţi

Studiile au arătat că apariţia stresului are legătură cu o anumită doză de control. De ce este atât de important sentimentul controlului? Este important deoarece omul, ca orice altă fiinţă, are motivaţia primară de a dobandi sentimentul de stăpânire a mediului înconjurător.

În ceea ce priveşte sănătatea este dăunător să avem răspunderi mari şi să nu deţinem sentimentul controlului, a siguranţei interioare că suntem capabili să facem faţă situaţiilor dificile.

Există cale de ieşire

Pentru mulţi, iadul existenţial este sentimentul de a fi „blocat/a” într-o anumită situaţie, pentru care nu se găseşte o cale de ieşire. De exemplu, la locul de muncă, de multe ori nimerim şefi sau colegi greu de suportat şi nu avem de ales.

Soluţia ideală ar putea fi schimbarea locului de munca. Dar oricât am căuta un mediu de lucru sau o familie ideală, nu putem controla apariţia factorilor „necalculaţi”, care ne pot stresa.

Vestea bună este că majoritatea situaţiilor, oricât de grele ar parea, au căi de ieşire. Dar pentru găsirea acestora este nevoie de creativitate, răbdare şi de o gândire limpede.  

Stresul generează mai mult stres

Problema stresului nu e cum să îl elimininăm din vieţile noastre, ci cum să învăţăm să-l controlăm. Dacă nu reuşim să facem acest lucru, stresul devine un monstru care se alimentează din acumulări.

Acesta se poate amplifica până în punctul în care nu mai e nevoie să ne confruntăm cu o situaţie stresantă, e de ajuns să ne gândim la ea, pentru a ne pierde echilibrul interior.

Strategii care nu funcţionează :

Reacţia cea mai obişnuită a oamenilor, în faţa stresului, este apelarea la alcool. Din păcate, acesta nu rezolvă problemele care declanşează stresul, ci uneori, doar impulsurile agresive de la sfârşitul zilei. Este o soluţie superficială care, pe termen lung, poate deteriora şi mai mult capacitatea de rezolvare a problemelor, agravând trăirile negative asociate stresului.

De asemenea, luarea unor mici pauze (de cafea, fumat), ce întrerup o activitate stresantă, nu rezolvă problema stresului de fond. Acestea pot aduce cel mult o uşurare de moment sau evitarea unei crize de stres acut.

Nici încercarea disperată de a fii altfel, de a ne schimba personalităţile nu dă rezultate bune, pe termen lung.

Mai importantă este îmbunătăţirea capacităţilor de a face faţă situaţiilor stresante.

Soluţii care dau rezultate :

Timp de gândire: jumătate de oră, pe zi, pentru sine.

Stresul este una din bolile lumii moderne, în dinamica căreia, de multe ori, nu găsim timpul necesar pentru a conştientiza unde ne aflăm şi încotro ne îndreptăm, nici care ne sunt obiectivele şi cum putem să le atingem.

Deaceea este important să ne acordam măcar jumătate de oră de linişte, pentru a ne recupera capacitatea de a decide asupra timpului nostru.

Schimbarea gândurilor

Prima metodă importantă constă în schimbarea modului în care gândim referitor la dificultăţi. Dacă pentru unii dificultăţile sunt un capăt de drum, pentru alţii sunt provocări şi deschideri de orizonturi. Iar sentimentul de a trece cu brio peste o situaţie dificilă creşte semnificativ încrederea în sine şi sentimentul de competenţă.

Din păcate, schimbarea gândurilor nu se poate face direct, în urma unui sfat binevoitor. Pentru acest lucru este nevoie măcar de un element din cele enumerate mai jos:

• căpătarea încrederii şi a respectului de sine;
• un sprijin social adecvat;
• stabilirea unor scopuri importante;
• transformarea muncii în plăcere;
• cultivarea simţului umorului;
• influenţarea factorului biologic prin alegerea practicării unui sport, relaxării sistematice sau a masajului.

Activitatea fizică regulată consolidează  propriul “scut” antistres

Fie că vorbim de o simplă plimbare sau de practicarea unui sport, mişcarea ne este întotdeauna benefică. Ea pune sângele în mişcare şi eliberează endorfinele necesare stării de bine.

De exemplu: gimnastica aerobică reduce nivelul hormonilor de stres, în timp ce exerciţiile de stretchig relaxează musculatura tensionată din jumătatea superioară a corpului, caracteristică însoţitoare a stresului.

Cea mai bună activitate fizică este cea care ne place şi pe care o practicăm regulat.

Adjuvante pot fi şi o serie de produse naturiste, cu diferite mecanisme antistres:  

Produse apicole: mierea, polenul, lăptişorul de matcă, propolisul;

Produse fitoterapeutice: Ginseng, Avocado, Noni, Salvia, Angelica, Scorţişoara, Cuişoarele, Ghimbirul, Aloe, Ganoderma, Guarana, Roiniţa, Florile de tei, Soc, Salcâm, Valeriană.

După o perioadă, vom observa cum creşte rezistenţa noastră în faţa stresului. Astfel, vom fi capabili să constatăm, că nu se merita să fim atât de stresaţi  pentru situaţia  respectivă şi că ar fi trebuit să ne focalizăm mai mult pe soluţii.